Printr-o sticlă năruită
Te zăresc eu, Mititel,
Tu, dans în aer ce-l produci:
Colind uşor, dar zburliu, prin argintiu.
Întind mâna să te simt
Să fiu sigur, că nu-mi mint
Dar frumos, cu albu-ţi pur
Tu mă-mpungi şi-n vârtej fugi.
Demonic alergi in aer,
Parcă vi, dar totuşi pleci;
Când în stânga, când în dreapta,
Te petreci, zâmbeşti şi dezastrul îl rodeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu