Strig dar nu ma aud,
Unde hibernezi,al meu glas?
Te invoc,dar nu-mi raspunzi,
Lasa-ma sa te cunosc...
Esti necesitat de tot organismul,
Ce nu se poate autocontrola,
Revino la viata facand ordine,
Revino si stapaneste interiorul.
Elibereaza-te din barlogul tacerii,
Comanda-ti sangele din vene
Si uita de stagnare;
Linistea te mumifica,revino...
duminică, 12 iunie 2011
Ploaia
Ma imbeti cu mirosul tau
De dragoste amara a diminetii
Ce ma invaluie intr-o perdea
De cale negre,dar nu afumate.
Ma imbeti cu mirosul tau
De nebunie cunoscuta
Dintr-un univers pur
Al nevoii necurate.
Ma imbeti cu mirosul tau
Si cu savoarea pe care o cunosc
Asemeni unui parfum alb
Al vinului rosu,cand ma atingi.
De dragoste amara a diminetii
Ce ma invaluie intr-o perdea
De cale negre,dar nu afumate.
Ma imbeti cu mirosul tau
De nebunie cunoscuta
Dintr-un univers pur
Al nevoii necurate.
Ma imbeti cu mirosul tau
Si cu savoarea pe care o cunosc
Asemeni unui parfum alb
Al vinului rosu,cand ma atingi.
Trup-Spirit
Stanca-n geamuri creste umbra;
Fara raze de lumina,
Fara aer,fara pulberi,
Doar cu dorul tau in vene.
O seminta de aluzie,
Am simtit in univers,
Intr-o lupta pentru-unire
Am scapat de holocaust.
Un evreu aveam in suflet
Si pe mine,un nazist,
Tulburandu-mi sangele-n vene,
Printr-un rece crucifix.
Fara raze de lumina,
Fara aer,fara pulberi,
Doar cu dorul tau in vene.
O seminta de aluzie,
Am simtit in univers,
Intr-o lupta pentru-unire
Am scapat de holocaust.
Un evreu aveam in suflet
Si pe mine,un nazist,
Tulburandu-mi sangele-n vene,
Printr-un rece crucifix.
Sah
Alearga-ti in diagonala
Pionii,Nebunule;
Ai grija sa nu-ti treaca
Tura ,calarindu-te Calul.
Ai un Rege puturos
Si o Regina zvapaiata;
Grija sa le-o porti mereu,
Ai in trebuinta.
Prima cheie e sahul,
Fara de care dorinta
Vesnic prezenta e nula.
Urmeaza un sah-mat,priveste…
Pionii,Nebunule;
Ai grija sa nu-ti treaca
Tura ,calarindu-te Calul.
Ai un Rege puturos
Si o Regina zvapaiata;
Grija sa le-o porti mereu,
Ai in trebuinta.
Prima cheie e sahul,
Fara de care dorinta
Vesnic prezenta e nula.
Urmeaza un sah-mat,priveste…
marți, 7 iunie 2011
Pronumele Posesiv
Viata uneori ne creeaza iluzia ca putem stapani orice ne dorim,chiar si fiintele .
Mentalitatea posesiva ne-a facut sa credem ca fiinta poate fi cumparata,asadar majoritatea considera ca in momentul cand un animal este cumparat,devine obiect personal;in realitate acesta devine doar un membru al nostrului lor,nu un obiect al acestuia.
Datorita faptului ca fiecare descendent isi rasfata ascendentul,acestora li se formeaza mentalitatea de posesivitate absoluta,in ceea ce priveste universul si tot ce inconjuara universul lor.De cele mai multe ori,ne largim spatiul universului nostru din dorinta de a arata ca noi suntem cei majoritari sau noi suntem cei care meritam mai mult.
Complexitatea perceptiei ne ajuta sa constientizam ceea ce este sau ceea ce nu este in jurul nostru,insa de cele mai multe ori,cand imaginea,care ni se formeaza pe retina,in urma perceptiei,nu este una asa cum noi ne-am fi dorit,refuzam sa o valorificam,iar rezultatul acestui refuz este rautatea cu care ne aplicam posesivitatea pe amibientul nostru.
Pronumele posesiv aplicat asupra eului nostru.
Sadismul este o forma grava de posesivitate,care se naste din dorinta sufletului de a pricinui durerea unui trup,chiar si a propriei case.Acest tip de posesivitate se naste din nevoia de a-si demonstra ca nu placerile sau durerile carnale sunt cele care il pot manipula, ci ei isi contabilizeaza actiunile vitale in functie de ceea ce este al lor de fapt,adica eul.
Pentru a ne putea exterioriza sentimentul de posesivitate si de superioritate,facem referire la anumite elemente din universul nostru(fie ele cu el sau fara el)cu anumite apelative.Acestea sunt al meu,a mea,ai mei,ale mele si presupun tot ce este sau consideram ca face parte din patrimoniul eului nostru,folosim aceste apelative pentru a putea face cunoscuta agoniseala noastra,mostenirea agoniselii unor descendenti sau posesivitate dobandita in urma agoniselii.
Desi nu ar displace ca tot universul sa fie universul nostru,exista posesivitatea si la tu, pe care noi o percepem ca al tau,a ta,ai tai,ale tale.Vrand-nevrand eul este obligat sa accepte posesivitatea partenerului,pentru ca acesta sa nu se mute din cartierul sufletesc Nostru.
In ciuda faptului ca mai cu voi mai de nevoie eul accepta proprietatea partenerului,
adevarata problema in interiorul cartierului sufletesc, intervine in momentul cand posesivitatea meu-tau se transforma in nostru.De cele mai multe ori eul se simte sufocat de egalitatea meu-tau si printr-o maniera inconstienta se declanseaza un razboi,in urma caruia cel mai ambitios castiga;fiind satisfacut doar atunci cand balanta se inclina in favoarea sa,daca nu devine unicul proprietar,insa acest razboi se petrece doar in resedinta eului,pentru anumite nevoi care vor fi exclamate intr-un alt razboi mult mai important.
Pronumele personal aplicat cu ajutorul supraeului
Depasind si de data aceasta granitele cartierului sufletesc,intalnim posesivitatea ce poarta numele de al sau, a sa, ai sai, ale sale . Aceste proprietati sunt cele mai dorite de catre eul,care profita de capacitatea sa de a se dedubla(din eul rezultand supraeul), pentru a putea cuceri hotare straine prelucrandu-le pana cand acestea devin case ale cartierului Nostru.
Acel razboi,care este cu mult mai important decat cel din interiorul cartierului sufletesc,este un conflict provocat de incapacitatea ambelor tabere,de a digera ideea ca nu putem fi atot proprietari,astfel declansandu-se un razboi intre Nostru si Vostru.
Pornind de la ideea ca exista un Nostru si un Vostru , aceste doua cartiere sufletesti,in exterior se transforma in lumi paralele,se formeaza acele cartiere mici,ce poarta numele de Lor si care la inceput sunt neutre,ulterior mulandu-se dupa caritierul cel mai convenabil pentru ele;acest fapt realizandu-se in functie de principii si consonanta.
Astfel observam ca putem valorifica posesivitatea fiecaruia,insa niciodata nu ne putem obliga conditia de posesiv sa coexiste cu o alta.
Mentalitatea posesiva ne-a facut sa credem ca fiinta poate fi cumparata,asadar majoritatea considera ca in momentul cand un animal este cumparat,devine obiect personal;in realitate acesta devine doar un membru al nostrului lor,nu un obiect al acestuia.
Datorita faptului ca fiecare descendent isi rasfata ascendentul,acestora li se formeaza mentalitatea de posesivitate absoluta,in ceea ce priveste universul si tot ce inconjuara universul lor.De cele mai multe ori,ne largim spatiul universului nostru din dorinta de a arata ca noi suntem cei majoritari sau noi suntem cei care meritam mai mult.
Complexitatea perceptiei ne ajuta sa constientizam ceea ce este sau ceea ce nu este in jurul nostru,insa de cele mai multe ori,cand imaginea,care ni se formeaza pe retina,in urma perceptiei,nu este una asa cum noi ne-am fi dorit,refuzam sa o valorificam,iar rezultatul acestui refuz este rautatea cu care ne aplicam posesivitatea pe amibientul nostru.
Pronumele posesiv aplicat asupra eului nostru.
Sadismul este o forma grava de posesivitate,care se naste din dorinta sufletului de a pricinui durerea unui trup,chiar si a propriei case.Acest tip de posesivitate se naste din nevoia de a-si demonstra ca nu placerile sau durerile carnale sunt cele care il pot manipula, ci ei isi contabilizeaza actiunile vitale in functie de ceea ce este al lor de fapt,adica eul.
Pentru a ne putea exterioriza sentimentul de posesivitate si de superioritate,facem referire la anumite elemente din universul nostru(fie ele cu el sau fara el)cu anumite apelative.Acestea sunt al meu,a mea,ai mei,ale mele si presupun tot ce este sau consideram ca face parte din patrimoniul eului nostru,folosim aceste apelative pentru a putea face cunoscuta agoniseala noastra,mostenirea agoniselii unor descendenti sau posesivitate dobandita in urma agoniselii.
Desi nu ar displace ca tot universul sa fie universul nostru,exista posesivitatea si la tu, pe care noi o percepem ca al tau,a ta,ai tai,ale tale.Vrand-nevrand eul este obligat sa accepte posesivitatea partenerului,pentru ca acesta sa nu se mute din cartierul sufletesc Nostru.
In ciuda faptului ca mai cu voi mai de nevoie eul accepta proprietatea partenerului,
adevarata problema in interiorul cartierului sufletesc, intervine in momentul cand posesivitatea meu-tau se transforma in nostru.De cele mai multe ori eul se simte sufocat de egalitatea meu-tau si printr-o maniera inconstienta se declanseaza un razboi,in urma caruia cel mai ambitios castiga;fiind satisfacut doar atunci cand balanta se inclina in favoarea sa,daca nu devine unicul proprietar,insa acest razboi se petrece doar in resedinta eului,pentru anumite nevoi care vor fi exclamate intr-un alt razboi mult mai important.
Pronumele personal aplicat cu ajutorul supraeului
Depasind si de data aceasta granitele cartierului sufletesc,intalnim posesivitatea ce poarta numele de al sau, a sa, ai sai, ale sale . Aceste proprietati sunt cele mai dorite de catre eul,care profita de capacitatea sa de a se dedubla(din eul rezultand supraeul), pentru a putea cuceri hotare straine prelucrandu-le pana cand acestea devin case ale cartierului Nostru.
Acel razboi,care este cu mult mai important decat cel din interiorul cartierului sufletesc,este un conflict provocat de incapacitatea ambelor tabere,de a digera ideea ca nu putem fi atot proprietari,astfel declansandu-se un razboi intre Nostru si Vostru.
Pornind de la ideea ca exista un Nostru si un Vostru , aceste doua cartiere sufletesti,in exterior se transforma in lumi paralele,se formeaza acele cartiere mici,ce poarta numele de Lor si care la inceput sunt neutre,ulterior mulandu-se dupa caritierul cel mai convenabil pentru ele;acest fapt realizandu-se in functie de principii si consonanta.
Astfel observam ca putem valorifica posesivitatea fiecaruia,insa niciodata nu ne putem obliga conditia de posesiv sa coexiste cu o alta.
Un soare doresc
Dar m-ai mintit pocitanie
si nu sunt gata de plecat..
mai vreau sa stau si sa simt.
Un soare doresc..
Pleaca de langa mine cu vinul,
sunt rosu,chiar inlauntru;
nu ma stropi.
Un soare doresc..
Un vierme,dintii mi-i scobeste..
ah,Scarba,ai simtit?
Eu demult nu,caci doar
un soare doresc...!
si nu sunt gata de plecat..
mai vreau sa stau si sa simt.
Un soare doresc..
Pleaca de langa mine cu vinul,
sunt rosu,chiar inlauntru;
nu ma stropi.
Un soare doresc..
Un vierme,dintii mi-i scobeste..
ah,Scarba,ai simtit?
Eu demult nu,caci doar
un soare doresc...!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)